Crescut-au ghiocei în fulgi de nea?...
Atât de albă-i primăvara mea!
Mi-i sufletul de pătimi neatins
și cerul floare peste el a nins;
aleasă floare de mătăsuri moi
a nins în noapte peste pomii goi
și i-a învelit în borangic ușor.
A prins o boare, caldă ca un dor,
s-adie rar miresmele din Raiu.
Al fluturilor măiestrit alai
a curs în suflet, liniștit și blând,
pe căi de taină, din adânc de gând.
Și sus, deasupra albei năluciri,
plutește raza sfintelor iubiri.
Dă primăverii-n duhul meu lumini
și se răsfrânge-n ochii tăi senin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează