Vederea lumii se-ndumbrea, când noi
ne sărutam în piețe și în scuaruri
un aer mat ne-nfășura, și nimeni
nu ne-a lovit vreodată cu privirea.
Doar steaua neagră a părului tău scurt
îmi atingea cu clinchet stins, un umăr,
și toți credeau că bate-n arbori ora
când soarele apune la amiază.
Și păsări mari se coborau pe bănci
și pe statui, pe cabluri peste iarbă…
luceau intens, presate de-un cer
pe care-l începea iubirea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează