Lăsați aici balerca fără toartă,
din gol, privirea să-mi înfig în artă.
Și, când de zmalțu-i orb voi obosi,
să-i beau poșirca din afuzali.
Lăsați și iataganul lângă mine
să-mi fie-aproape, negura când vine,
plecați acum, vedeți-vă de treabă,
rămân aici de pază, la tarabă,
vântoasa, visele să nu le fure
ce le-ați adus în străchini de pădure.
Opaițul l-aprindeți, să-mi privesc
cum șade umbra-n jilț împărătesc
și mă lăsați, așa, printre ulcioare,
să simt în unghii liniștea cum moare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează