Acelor ce suferă acuma,
Departe de liniște și de somn,
Acelor ce nu visează,
Acelor ce stau pază în noapte, în ceață, în vânt,
O, cum aș vrea să le cânt
Cu harfa de aur, cu strune d-argint
Și să le răsară din pământ
Al visului minunat
Domn.
O, spune-le, spune-le toate :
Că fericirea va fi a lor,
Că-n bucurii o să-noate,
Fecioare le vor cânta-n cor,
Porțile li se vor deschide,
Pernele le vor fi calde,
Trudita lor față în zâmbete o să li se scalde
Și sufletul lor se va-ntoarce
Cu al păsării cântec și al cerului nor.
Suferiți, suferiți, suferiți, căci dacă
Vă veți întoarce, al vostru va fi: pământ
și casă,
Buzele cele mai dulci de femeie
Vă vor fi, pe fruntea rece, fierbinte cheie,
Și cea mai albă pâine pentru voi se dospește,
Pentru voi așteaptă mama, pentru voi copilul
crește,
Pentru voi nimic nu va fi scump,
Căci stați de pază-n frig, în noapte,
Cu ochii umezi, cu slăbite șoapte,
De nor departe, de moarte aproape,
Cu lacrămile ascunse în ale voastre pleoape.
Mă gândesc la voi, ne gândim la voi,
Știu că vă aduceți tot mai des aminte de noi.
Nu uităm că sunteți statui vii în ceață,
Știm că viața voastră este grea de viață.
Tot vă veți întoarce cu senină față
Și vă vom îmbrățișa cu umilă duioșie.
Și fiul meu o să-mi povestească mie
O noapte-ntreagă, o zi întreagă, poate o viață-ntreagă
Numai mie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează