Răsare luna prin perete
şi vântu-ţi umblă prin caiete
poate: nu-i vântul ostenit,
poate e Cea care-a murit?!
Parcă te-ai teme să respiri:
petalele de trandafiri
le-auzi cum cad pe masă, blând...
și ţi-i duşman fi-e-ce gând!
Cu umbra-nchisă în dulap,
cu cerga trasă peste cap,
strângând în braţe perna, plânsa,
ţi-i dor de moarte, ca de Dânsa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează