Doamne,
om sunt locuind sub timpuri,
de la o vreme, numai toamne
de-a lungul celorlalte anotimpuri.
Doamne.
Sămânţa răsare încolţită,
muguri se desfac căutându-şi un rost,
şi inima mea – îndrăgostită
numai de seri care-au fost...
Îmi trăiesc fericirea în rate,
Ca-n mijlocul unor delicte
ce uită să se condamne,
de-a lungul anotimpurilor toate:
toamne, toamne, toamne.
Doamne!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează