Doamne iată ce am ajuns
suntem amândoi o roată de căruţă
de pe care demult a căzut cercul
în tentativa lui de uzurpare a gramaticii
ce ne așteaptă și pe unul și pe altul
de acum e gura știrbă a posterității
care ne va înghiți spiţă cu spiţă
ca pe niște resturi oarecare de viață
și cum nici tu nu știi cui să te rogi
să ți se facă pe mai departe voia pe pământ
ar fi o blasfemie să nu ți-o spun de la obraz
că m-am săturat să fiu robul tău sub acoperire
hai să ne dăm ghionturi să râdem ca proștii
să bem o sticlă de rom să împărţim frăţește
o domnișoară de companie și-ți promit
să-ţi fiu loial și să nu mă ating de slava ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează