Nici o regulă sau lege,
Nici un fel de îngrijire,
Mic şi mare nu s-alege,
Toţi nepăsători din fire:
Pot să lase pe oricine
Să-l zugrume, să-l despoaie,
Să-l deprade cum îi vine,
Ca un lup pe-o biată oaie.
Mi-a venit să fug ca racu’
Înnapoi, să-i las la dracu’!
(…)
Nu e credit, nu-i dreptate,
Nu e ban în Visterie.
Cu minciuni şi vorbe late
Nu scăpăm de sărăcie.
N-avem strade, nici şesele,
Iarna gîrlele ne-nneacă:
De atîte zdruncinele
Am ajuns curea de teacă;
Toate merg pe dos ca racu’,
Unde coada-şi vîră dracu’!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează