Bujorii 'n vatră 'și scutur' mormanul de petale -
În noapte, bolții vremea îi surpă căpriorii -
S'ascult cum cresc zambile din butura viorii
Ori, tânguită, doina privirii Dumitale.
Zefir, secară suplă, cap d'operă de artă,
În van, suspinu 'n flaut îl rup și-l mai prefir:
Ți-e inima o tresă - cusut trandafir
Pe umăru-unui fercheș locotenent din Gardă.
Când lunii, la amiază, i s'o bruma gutuia
Iar geamul o să-ți crape în cioburi vișinii,
Aș vrea 'n nămeți de lene, să dormi ca mustu'n vii,
Să nu visezi, ochiaso, că eu mi-am spart statuia.
Din volumul „Bulgări de stele”1933
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează