Şi ura şi iubirea acuma de la tine
făr’ de însemnătate vieţii mele-ar fi,
iubirea ţi-am plătit-o cu lacrimi şi suspine
și ura-ţi neîmpăcată cu ce-aş mai răsplăti.
Dar tu de vrei ca-n urmă-ţi eu tot să mai plâng încă
și vecinic sfâşiată să vezi inima mea,
de-un chin fără de margini, de o durere-adâncă
cu glas făr’ de mânie să-mi spui că mă-i uita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează