Vestile veneau dinspre mare
Sau dinspre arsele ogoare, peste colinele
Care-n vremi nestiute, lant de falnice creste erau...
Orgolios vuia vantul la portile cetatii,
Ciudat se-nvalatuceau norii deasupra-i,
Voci nevazute se tanguiau:
Si-aici iubirea, cruzimea si moartea,
Si aici, nemasurate ambitii au chemat prabusirea,
Pana cand uitarea, ca o nava ce nu mai cunoaste tarmul,
Cu stinse lumini lunecat-a departe in larg...
Care grele au incizat acest pamant stancos,
Trainice arcade prinse-n trandafiriu mortar milenar
Cheama spre o casa al carei falnic portal au fost
- Hruba acum unde buruienile s-au instapanit,
Dar silexul albastru de-atunci tot mai suspina sub pasi...
Pnn santul acesta se scurgea sangele sacrificiului,
Dar inspre mare infloreau gradini ce-absorbeau soaptele amantilor,
Erau harfelor ecou...
Ciupuri de-argila cu pantec enorm asteapta avide ofranda ce nimeni nu le mai da...
In muzeu, borne de marrnura, si-ngalbenite coloane susura amintiri ...
Crinul scitic, mai sever decat crinul galic, infloreste povestea scrisa cu semne drepte si pure,
Un taur cu-orbitele goale si plete in lungi suvite
E puntea fireasca spre-al Moldovei, de peste veac, zimbru...
Tu insuti, aicea, plamada te afli de aspre si nobile semintii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează