Un cintec tremura in departare:
E un duios si cald glas de femeie,
Si-ajunge-ncet, misterios, la mine
Printre salcimi in floare - de departe.
Un sfint miros de smirna-mbalsameaza
Livezile-adormite de-al tau cintec,
O, nestiuto, subt imensa bolta,
O, suflet, ce vorbesti in intuneric!
Cine esti? Ai rgesit, ai plans vreodata
Ling-o fiinta scumpa-n agonie?
Pe pulberea iluziilor stinse
Te-ncinge dorul de pustietate?
Si ce mister de dragoste si mila
Ma face sa-ti fiu sora-n clipa asta?
O, nestiuto, subt imensa bolta,
O, siflet ce vorbesti in intuneric!
Traducere de Alexandru Vlahuță
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează