Câți ani trecură de când, prima oară,
Mi te-am descoperit în calimara
Si câtă vreme poate va mai trece
Până ce calimara va sa sece.
Si va rămâne-n prafuri si paragini,
Ne mai iscând icoane spre imagini
Ivite-n ritmul larg, profund si lent
Ca un adult din prag adolescent.
Nu pot sa spun câți ani s-au scurs de-atunci,
Privirea-n urma nu-i loc s-o arunci,-
Dar ultima de pana trasatura,
Un ultim zâmbet fulgera pe gura
Si ultima bataie a inimei
Intinde mâna dulce-sa o iei...
In mâna ta conced oricând sa moara
Un paradis constrâns în calimara,
De unde te-ai ivit întâia oara...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează