Cu dragostea de sine mă lupt sfidîndu-mi traiul
și simt că-n seara asta aproape am învins.
Un înecat ce parcă s-ar hîrjoni cu paiul,
sinele meu fățarnic se crede un alt ins
și îmi aruncă-n față că-s mai bătrîn ca maica
și n-am dat iama-n via lipsită de pîndari,
ci am furat iubirea, prostește, cu hoțoaica
și-n loc să tai la joagăr butuci de fete mari
am tot cărat în cîrcă doar vreascuri iluzorii
din codrul de simboluri al sfinților părinți
mai bine eram doctor docent peste podgorii
cu mîna-n cuiburi calde și cu țigara-n dinți.
Bastard al necredinței și fiu al îndoielii
întoarce-te-n făptura de care te dezici
căci condamnat pe viață în închisoarea pielii
vei putrezi în valea cu bozii și urzici
și caprele-ți vor paște aducerea aminte
scriindu-ți al tău nume uitat cu căcărezi
și vei juca deodată cu iezii pe morminte
șotronul învierii în care nu mai crezi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează