MOTO: pentru ca între noi, totul să înceapă altfel!
Libertate
vreau să te
duc spre cântecul occidental
O suflu nocturn al sufletului:
Ciobanii coboară din întunecata pădure
unde se joacă sălbaticele flori verzi și
izvoarele umile susură.
O, sunetul vechi al clopotului,
sânge înflorit pe piatra de sacrificiu
sub strigătul păsării singuratice
pe tăcerea verzuielor a iazuri.
Oh, cruciadele lor și torturile acerbe
ale cărnii, fructe violete căzute
în grădina de seară, care va fi trecut de ucenici,
cunună adorabilă, trezită din răni și visuri înflăcărate.
o, blonda blândă a nopții.
Timpul lor de tăcere și toamna aurie,
călugării pașnici au călcat strugurii violeți;
inelele de nouri pășind peste dealuri și păduri.
O, vânători și castele; Restul seara,
într-o cameră,
sub rugăciunea tăcută,
începutul lui Dumnezeu a sunat.
Oh, ceasul amar al dogmei,
vedem o față de piatră în apele negre.
Tot argintiul pleoapelor celor dragi:
un gen! Fulgii curg din pernele roz
și cântecul dulce al celui înviat
de rouă aspră a fost atins.
(eu cred că-i
a mea
a noastră
libertatea pânzei de păianjen)
filfizon
Ești atins
de vârfuri de limbi
până te rotunjești
o bilă
peste toate cârpele
libertate, un cuvânt
pe care vreau să-l înăspresc,
vreau să-l te împănez cu cioburi de sticlă
ca nimeni se nu te mai pună pe limbă
și să nu mai fi mingea de joc oricui.
Pe tine
ca și alte cuvinte
vreau să le împănez cu cioburi de sticlă
precum a poruncit Confucius
bătrânul chinez.
Tipsia pătrată
trebuie
să aibă colțuri -
spune el -
sau statul se duce de râpă,
de nimic altceva, zice el,
nu este nevoie
numai
rotundul rotund
și colțurosul colțuros
să fie.
Traducere: Christian W. Schenk
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează