Străbunii tăi în Vavilonul sfânt
Cântau din harpe, zeii să-i audă,-
Ai mei pândeau,flămânzi de carne crudă
Galopuri cu urechea la pământ.
Lunecatoare, când străbuna ta -
Drapată-n strai royal sfida Bizanțul,
A mea, cu părul ud, își zornăia
Sub biciul sângelui, prin stepe danțul.
De-acea poate nu voi să te cânt
Ca pe-o minune nesperată mie,
Ci ca pe-o roabă-ntinsă la pământ,
Până s-o-ntoarce hanul din urgie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează