Nu. Nu ți-au trebuit nici gesturile mele
ca niște funde în jurul clanțelor de la uși,
nici privirile mele brodate-n perdele,
nici întreg universul meu jucăuș.
Dar nu ți-a trebuit nici armonia înaltă
a câte unui cuvânt – nici dorul absolut
care sculpta cu palida lui daltă
piatra clipelor, în formă de sărut.
Zadarnică ți-am fost ca o inversare
a trei anotimpuri, sau numai a două,
sau ca și când ar ploua în pahare,
sau ca și când peste cărți ar începe să plouă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează