Agonie - Sașa Pană

Copacii sunt negre schelete

De strajă, în noaptea târzie.

Pe-o ramură, -o frunză să moară-ntârzie.

Þi-e sufletul astăzi o criptă, poete...

Mânate-s încoace și-ncolo

Vârteje de frunze-arămii -n buchete;

Iar sus, pe o ramură, -n solo,

O frunză-ntârziată suspină:

E moarte în juru-i; se-nchină.

Þi-e sufletul astăzi o criptă, poete...

Și cade și frunza-ntârziată

De-a valma cu toate-n vârtej...

Rugină, amurgul de toamnă târzie.

Þi-e sufletul-o ftizică frunză-ntârziată

Ce-aleargă cu toate-n vârtej!

Tăcere-agonie...

Din volumul Răbojul unui muritor, 1926