Parcuri uitate… miros de fânețe,
vrejuri ascunse… ore răslețe,
te-ai desprins neștiut, suflet alb,
te-am pierdut, te-am pierdut, tinerețe!…
Un copil se jucă sub șipote reci,
zumzetul verii era greu pe poteci,
în turnuri sunau ceasuri pribege…
tămâiau portocalii, ru nu vrei să pleci.
O! Plânsetul roabei în fund de alei
trâmbița serei prin ramuri de tei,
adio, adio… albe regine…
totul adoarme sub zgomot de chei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează