A fost un poet și scriitor român, fiul lui Mihail Tanasescu-Mosandrei, inginer silvic la Cimpulung Muscel si Pitesti, apoi administrator al „Casei Padurilor" din capitala, si al Mariei (n. Nanu), sora poetului Dimitrie Nanu.
Clasele primare la Pitesti, apoi gimnaziul „Sf. Sava" si Liceul „Gh. Lazar" la Bucuresti; bacalaureat in . Voluntar in primul razboi mondial, artilerist, decorat cu „Crucea de razboi". Aviator in al doilea razboi mondial. Licența in Drept la Bucuresti (1921), doctorat in stiinte politice si economice la Paris (1926).
Magistrat in capitala (1928-l931), demisioneaza si se stabileste ca avocat la Câmpulung Muscel (1931), unde-l vor afla si anii senectutii.
Debuteaza in Ramuri (1921), cu poezia Templierul. intre anii 1930 si 1944, colaboreaza la Universul literar, Adevarul literar, Viata Romaneasca, Revista Fundatiilor Regale, Convorbiri literare. Vremea, Gind romanesc. Revista romana, Azi, Limba romana, Ramuri, Sburatorul.
Liber profesionist, se poate dedica, in „tihna provinciei", unei dezinteresate si statornice pasiuni literare, astfel ca absenta din capitala nu-l impiedica sa fie o prezenta apreciata in viata literara interbelica, remarcata si comentata atent de marii critici ai epocii. Dupa placheta de debut, Pauni (1929), mai publica volum de versuri Gateala ploilor (1932), Singuratati (1936), Ofranda muzelor (1940), ed. retrospectiva Carare printre ani (1971), versuri inedite in plachetele Plecarea rindunelelor (1978), Alt cer (1983), Departata amintire (1984), eseuri in Prezenta Pegasului sau Plimbari lirice in jurul poeziei (1933), proza lirica in Lysimac (1944), proza „desenata dupa natura" in insemnarile unui vinator (1985), publicistica si memorialistica in Evocari literare (1989).
Premiul SSR pentru volum Gateala ploilor (1932). Premiul revista Arges pentru culegerea Carare printre ani (1971). Premiul pentru poezie al revista Argeș (1984).
Dacă e adevarat ca „in fiecare romantic sufera un clasic", cum s-a spus, avem in Mihai Moșandrei cazul invers, al temperamentului clasic care suferea de a nu putea fi si altceva decit este, de a nu-si putea iesi proteic din matca, de a nu-si putea asuma până la capat, ofensiv si „major", dezbinarea cu lumea si cultul, de esenta romantica, pentru „Poet" si pentru „Poezie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează