Auzitã de la o bătrână în muntii Vrancei, în Mai 1977, de cãtre dl. Nicolae Niță, directorul si redactorul revistei “Libertatea” care apărea la New York, SUA.
Ce vorbã sã cadã
In ritm de baladã?
Ce cuvânt sã vinã
In plâns si suspinã,
De cei treisprezece,
Morti în sfânta lege?
Treispe feciori
Ca treispe bujori,
Morti pentru dreptate,
Pentru libertate,
Pentru toti din noi,
Toti morti ca eroi.
Toti, unul si unul,
Sã sfarme cu pumnul
Stânca, cât îi ea
De mare si grea,
Muntii, cât îs ei
De mari si de grei.
Cinci Ioni sprintari,
Cu trup de artari,
Vlad si cu Lisandru,
Lujere de leandru,
Erich, pãrul lui
Spicul grâului,
Mircea si Gavril
Cu ochi de copil,
Gheorghe si-Aurel,
Blândete de miel,
Si Golea cel tânãr,
Ce purta pe umãr
Goruni printre stele
Si mesaje grele.
Toti, acelasi leat,
Au descãlecat
In tara de loc,
Din pãsãri de foc,
De prin alte zãri,
De peste mãri si tãri,
La stiut hotar,
In luna lui jar,
Când aprinde dor,
Luna lui Cuptor.
In tara strãbunã,
Tara lor, cununã,
In tara cu nuci,
In noapte de tuci.
Stele i-au adus,
Luna i-a ascuns.
Noaptea îi fereste,
Ciutele-i hrãneste,
Adãpost îsi sapã,
Apele-i adapã,
Si cu pasi mãrunti
Vin în jos pe munti,
Cu albul zorilor
In sfârcul sprâncenelor.
Cãrarea-i în douã
Si-s botezati cu rouã,
Si-acei treispe feciori,
Ca treispe bujori,
Când calea-i abate,
Hãlãduesc prin sate,
Prinsi în brâu cu flori,
Treispe sãrbãtori.
Cu flinte ‘narmati,
Treispe soldati.
Si-apoi s’au depãrtat,
In oras svon au dat,
Cutezând cu fiara,
Ce ne-a vândut tara,
Si dusu-le-a sfat
La cei în oftat,
Si le-au spus la tineri
Cin-ne stã pe umeri.
La toti de departe,
Din tara pe moarte,
Plinã de orori
Si de trãdãtori.
Român de-i auzea,
Inima-i crestea,
Si se întrema
Ca izvoarele
Când dã soarele,
Ca pâraiele
Când dau ploile.
Si era brodealã
Sã dea la ivealã
Criminali cu fise
‘Ntr’un cer de afise.
Dar zile cu soare
Nu-s fãrã trãdare…
Si numa’ntr’o zi
Fiara auzi
Svoana cã în tarã
Va fi foc si parã.
Comunista pleavã,
Plinã de otravã,
Nãpârca ivitã
Crezând cã-i zdrobitã.
Si-au pornit tâlharii,
Ca mai ieri jândarii,
Suflete zãlude,
Cu figuri de slute,
Si astã cireadã
Prins-a mândra ceatã:
Cinci Ioni sprintari,
Cu trup de artari,
Vlad si cu Lisandru,
Lujere de leandru,
Erich, pãrul lui,
Spicul grâului,
Mircea si Gavril,
Cu ochi de copil,
Gheorghe si-Aurel,
Blândete de miel.
Si Golea cel tânãr,
Ce purta pe umãr
Goruni printre stele,
Si mesaje grele.
Si lunã si stea
Nu-i va mai vedea.
Lacrimi au secat,
Dar au prins rãsad,
Ura se încinge
Si ea te împinge
Sã strigi pentru frati
La acei argati,
Ce-au stins primãvara,
Si ne-au vândut tara:
Vã înfierez
Ca pe vite’n cirezi,
Cu fier rosu’n carne,
Ca pe vita cu coarne,
Cu fier cât o turtã,
Ca pe cal sub burtã,
La fel ca pe fiare.
Si vine rãzbunare
Pentru cei feciori
Impuscati în zori,
Cinci Ioni sprintari,
Cu trup de artari,
Vlad si cu Lisandru,
Lujere de leandru,
Erich, pãrul lui
Spicul grâului,
Mircea si Gavril,
Cu ochi de copil,
Gheorghe si-Aurel,
Blândete de miel.
Si Golea cel tânãr,
Ce purta pe umãr
Goruni printre stele,
Si mesaje grele,
Cei treisprezece,
Morti în sfânta lege,
Lege româneascã,
Lege haiduceascã,
Lege pãdureanã,
Cea lege codreanã.
Sursa Mărturisitorii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează