Din prag te-ntâmpina mirosul de tămâie;
icoane pretutindeni, ca pe-o capatepeasmă:
latră de lângă sobă un Bubi ros de râie
o ramură de salcie se veștejea-n aghiazmă.
În mijlocul odăii, ca din podea ivită,
făcându-și ochii roată pe mobile
bătrâna își odihnea pe tine privirea-i ascuțită,
pe când, cu dibăcie, și-o mai umbrea cu mâna.
Te măsura din guler, treptat, pânâ la ghete
apoi, îngrijorată, se ghemuia pe-o ladă,
într-un ungher. Cu silă priveai pe un perete
sau în tavanul vânăt, ce-amenița să cadă.
Bătrâna-și făcea cruce cu limba-n cerul gurii,
stângaci rupeai tăcerea, scoțându-ți amanetul.
Zâmbea cu milă baba; iar setea căutăturii
și-o potolea-n făcutul țigării: tabietul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează