Dacă treci pe lângă cruce, pe vreo culme, pe vreun drum
Sau pe şesuri, ia aminte ruga ce ţi-o spun acum:
Nu zori, opreşte-ţi pasul şi te-apropie tăcut,
E sub fiecare cruce un martir necunoscut,
Că de mori pentru credinţa moştenită din părinţi
Ţi se cade aşezarea între rândul celor sfinţi.
Şi-acum, frăţioare, mai ascultă-mi un cuvânt:
Cum te-nchini la cer, de astăzi să te-nchini şi la pământ,
La pământul ţării care poartă-n el atâţia morţi
Pentru care toată viaţa blândă dragoste să porţi,
Că, pe unde-ţi calcă pasul şi pe unde-ai vrea s-apuci,
Calci pe sfinţii noştri care dorm uitaţi şi fără cruci.
Din „Răsăritul” nr. 12, 15 februarie 1919
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează