Intoarse din legenda, adusu-mi-ai ulcioare,
Burluie, cani si oale, cu smalt acoperite.
Le-ai scos din prundul marii,
din pi vni te bol tit e?
Pe prepeleac, in stoluri, se zvanta iar la soare.
Ce stranii totusi!
Zvelte, cu striuri valurand,
Sunt ale mele oare?
Inscriptia pe torti
E-a mesterului care a inviat din morti.
In zugraveli de haos pe mine ma surprind.
Risipitor amarnic, si nici o borta-n cer.
Sa fi facut avere din vasele ciudate.
Incalecat pe valuri, sucit corabier,
Ce-neaca zdrobi de aur si amfore bogate.
Mi-am ars in hleiuri gandul
sa-l las pentru prieteni,
Ulciorul sa mi-l duca la apa de izvor.
Nu simti mireasma stepei? sau muntele cu cetini?
Ce pasari canta-n gura acestor tivlitori!
Pierdute-n leaturi salbe, bratari ca sa le poarte
Frumoasa mea din Delta in lotca de pescar.
Fiorul lor ca roua s-a scuturat departe
La cercanas de luna, la bouri de hotar.
Le mangai trist, pe ganduri, si una cate una,
Rasar: o stea, o lira, o nalba pe chenare.
Se bucura de viata in luncile cu soare,
Tanjesc in taina dupa pelagica minune.
De-ar fi ramas uitate, nimic, nici o stihie.
Argile are tara si mesteri buni, cu har.
O, fi-le-ar ceru-n stele si calea-n colilie,
Sa nu le mearga hula in targurile mari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează