Acest atenian de faimă, din vechime,
Ce căuta un om cu felinarul
Disprețuia măririle și harul,
Și regilor vorbea de la-nălțime.
Lângă cetate își avea hambarul
Și casă și nevastă, slugărime…
Pe semeni judecându-i cu asprime
Puterilor își cunoștea hotarul.
Venise fără niciun dar pe lume
Dar jinduia un nume, un renume
Și-atuncea, iată zdrențele viclene.
Mânca vârtos bucate de tot soiul
Apoi pleca, rostogolind butoiul:
-Mă duc în târg să fac pe Diogene!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează