Nu stiu daca scrie-n Biblii,
Ca Rabinii – chiar sa vreie –
Nu au voie sa priveasca
Prea de-aproape, o femeie,
Ritual sa fie? Taina
Pentru invatati evrei?
Fiindca nimeni nu explica
Daca-i mit sau obicei.
D-aia, cind un Ruf c-o doamna,
Stau schimbind vorbiri desarte,
Ea la el se uita, insa,
El se uita-n alta parte.
La vestitul Rabi Mandel
Cunoscut in tara toata
A venit sa ceara sfatul,
O femeie-ndurerata.
Gabe – care sta-n vestibul –
Secretarul lui intim,
A deschis usa, femeii
si i-a spus frumos: - Poftim!
-Rabi, ai mila de Sarah,
Roaga-te lui Dumnezeu,
Ca sa se intoarca acasa
sloime Blum, barbatul meu.
il astept cu masa pusa,
Ca de trei luni si mai bine,
Nici nu stiu unde se afla,
Nici nu scrie, nici nu vine!
Rabi s-a uitat in carte,
si-a spus: - Dumnezeu e mare,
Iar puterea Lui divina
Este fara-asemanare!
Du-te, Sarah, cu nadejdea
C-a ta ruga e-nteleasa,
si sa stii ca-n scurta vreme,
sloime va veni acasa!
-Ce ti-a spus Prea Inteleptul?
A-ntrebat-o, Gabe, blind –
-Ah, mi-a spus, raspunde Sarah,
C-o sa vie in curind!
-Poate! Sint minuni pe lume! –
Zise el, cu lenevie –
Dac-a zis Prea Sfintul, crede-l,
Dar eu cred ca n-o sa vie!
Sarah a plecat cu gindul
si cu sufletu-mpacat,
si-au trecut trei luni, dar Sloime
inca nu s-a-napoiat.
Trista iar s-a dus la Rabin,
Plinsu-abia si-l retinu,
Rabi iar i-a spus ca “vine!”
Gabe iar i-a spus ca “nu”!
S-a mai dus si-a treia oara,
si consultu-a fost penibil,
Rabi-a spus ca Sloime vine,
Gabe-a spus ca-i imposibil!
si atunci, sarmana Sarah,
Rabinul povesteste,
Ca la tot ce-i spune dinsul,
Gabe se impotriveste.
-Cum de indraznit-ai, Gabe,
Sa-njosesti cuvintul meu?
Pentru-aceasta fapta, nu stii
Ca te bate Dumnezeu?
- Stiu, Prea Sfinte, ca ma bate,
Pentru cele ce spusei!
insa, tu te uiti in carte,
Nu te uiti la fata ei!
De-ai vedea cit de urita-i,
si de cirna si boccie,
I-ai fi spus si tu, ca mine,
Ca barbat-su n-o sa vie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează