Hei, soldat
Din al Dumnezeului leat
Care cărai cu spatele-ți lat
Jumătate de codru netăiat
Unde te-ai pitulat?
Sub care frunze și furnici
De pe aici
Stă trupul tău
Care era frumos rău?
Frunza pleoapei ochiului viu
Clipea peste irișii fetelor din Cișmigiu
Ieși băbătie
De sub toamna care nu te știe
Toată argintie
Ieși măcar să spui buni zori
Doamnelor, ca de atâtea ori
Și să le urezi de mângâiere
Că le va face plăcere
Hei, soldat,
Pușca pe care-o țineai pe foc automat
S-a uscat
Ieși din tranșee
Până nu te uită ultima femeie
Cine știe câte zăpezi au căzut peste tine
Câte roiuri de albine
Au cărat borcane cu miere în magazine
Pământul cândva rotund e azi plat
Iar tu ai ratat
Atâtea războaie soldat
Care te-au lăsat
Nedecorat
Trece șuierător un glonț peste morminte
E din vechiul război dinainte
Sau cineva care te mai ține minte
Și vrea, cu precizie, să te-alinte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează