Ardeal iubit… Ardeal al meu…
Din moși-strămoși… și mai demult…
De când pământul e pământ…
De la-nceput…
Ardeal al meu… numai al meu!…
Că pentru tine-am suferit
Și-am ostenit
Atât amar de mii de ani…
Să mi te scap de-ai tăi dușmani,
Și zi și noapte am luptat
Și-am sângerat,
Cu trupul meu te-am apărat…
Și-am biruit!
De-o trebui din nou să lupt,
Vărsa-voi sânge și mai mult,
Și alte mii de ani, mereu…
Voi face scut din pieptul meu.
Te-oi apăra cu chip avan,
Cu suflet și de dac și de roman.
Și cât pământ’ o fi pământ,
Nici Domnul Sfânt
Nu va putea
Să mi te ia
„Nici Dumnezeu…”
Ardeal al meu, numai al meu!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează