Cu muzica-mi legam rănile.
O fâșie din Bach îmi bara pieptul
împiedicând durerea
să facă flori monstruoase-n văzul lumii.
Răcoarea mozartiană-mi umplea ochii,
înlocuindu-mi lacrima,
iar la-ncheietura mâinii îmi susurau
brățările lui Debussy.
Cu muzică mă vindecam -
dar mă răneam cu muzică
dacă fluviile sângelui meu amorțeau
și gerul inerției îmi scria pe retină
flori palide, frunze opace.
Și tot în muzică înfășurată
m-am deprins să plec la luptă,
desfășurând-o apoi ca pe un steag
care-mi păstrează forma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează