Nu-mi scrie! Azi sunt abătut și trist;
Pământul tot îmi pare-o sihăstrie,
Un rai pustiu, o cruce fără Hrist.
Nu-mi scrie!
Nu-mi scrie! Cui nu poate să mai bea
Nu-i arăta cum curge-o apă vie;
Un scris e-adesea o ispită grea.
Nu-mi scrie!
Nu-mi scrie! Brațele mi se răsfrâng,
În neputința lor să te reție;
Și nu mai știu de am doi ochi să plâng.
Nu-mi scrie!
Nu-mi scrie! Dar privește-n asfințit
Și vezi ce-nsângerare!…Parcă știe
Că mă-nspăimânt să-mi zic că ne-am iubit.
Nu-mi scrie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează