Greu e drumul spre amurg
Când spre geana zării curg
Anii-împovărații
Arcuiți prin spații,
Traista-nțelepciunii
Prinsă-n cuiul lunii,
Amuțite, flintele,
Sângele, cumintele.
Greu e ca să-ntinzi o punte
Să legi muntele de munte.
În cereasca iniște
Eu aduc doar liniște,
Oiști de visare
Pun la Carul Mare:
Treaba împăcatului
La-mplinitul leatului.
Greu e ca să-ntinzi o punte
Să legi muntele de munte.
Tu la poarta nouă
Strălucești de rouă,
Clopote dai apelor
Și clipiri pleoapelor:
Treaba zvăpăiatului
La-nceputul leatului.
Fie hăul cât de mare
Între capete de zare,
Suflu spuza de cenușă,
Trag zăvor la neagra ușă
Și pe calea ce întoarsă
Îmi trimit inima arsă
Ca să-ți dea sărut de jar
Peste-al vârstelor hotar.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează