Liftan e un tip simpatic
Cum altul nu gasesti
Si mai e si voiajorul
Cel mai prima-n Bucuresti.
De-ti vorbeste, totdeauna-i
Plin de duh si plin de spuma
Nu exista sa se lase
Far sa-ti plaseze o gluma.
Are un sac de anecdote
Si de znoave fel de fel
La petreceri e o placere
Nopti întregi ai sta cu el.
Nu exista povestire
Fie lunga, fie scurta
Sa ti-o spuna el cu farmec
Si sa nu te ti de burta.
Fiind un personaj de seama
Si în bransa lui fruntas
Trage numai la hotelul
Cel mai mare din oras.
Îl iubesc hotelierii
Ca pe un portbenheur al lor
Fiindca domnul Liften este
Cel mai stasnic voiajor
Si într-o zi sfârsind programul
Si soios din cale afara
Se ducea grabit s-ajunga
Cât mai repede la gara.
Când sa urce în tren deodata
Tocmai în minutul acela
Liftan si-a adus aminte
Brusc ca si-a uitat umbrela.
La hotel se-ntoarce însa
Camera (ce clipa crunta)
E ocupata de-o pereche
Care e în voiaj de nunta.
Ce sa faca bietul Liftan?
Desi are treaba multa
Dar sa-i treaca plictiseala
Sta la usa si asculta.
- Puico, spune a cui e gura,
Care în voci ma va îmbata
Si o voce îngereasca
Zise:: e a ta si a mea!
- Dar a cui sunt ochii acestia
Mari si negri ca agata?
- Tot ai mei sunt draga Sandu!
- - Sa ti le manânce fata!
- Dar mânutele astea roze
Cu miresme de petale,
Ale cui sunt papusico?
- Ale mele si-ale tale.
- Camesuta asta fina
Alba ca un puf de nea?
- Jur ca n-am împrumutat-o
Crede-ma ca-i tot a mea!
- Dar pantofii albi în care
Dorm ca doua rândunici
Piciorusele-ei superbe
Cine le manânca ghici?
- Cine vrei sa le manânce?
Ciripeste ea agale
Tot ce e aici în casa
Toate, toate-s ale tale
Auzind aceste vorbe
Liftan se aprindre foc
Si cu multa discretiune
Bate în usa: Toc!Toc!Toc!
-Cine e acolo?
- Eu sunt.
- Si cam ce doresti mata?
- Când ajungi la umbrela
Va înstiintez ca-i a mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează