A nu iubi! Aceasta e culcarea.
Un stol de corbi, o flamură de iad,
ori Styvul, râul morții fără vad,
ce murmură profund cu înnoptarea.
Negația! Păcat în care cad,
ei, ce luminii nu-i aud chemarea.
Cei ce nu știu ce sfânt poem e floarea,
sub frunza ca o inimă de jad.
Absența dureroasă a luminii,
neființa în culoare și în linii,
și simbol funest, e doliu și prăpăd
și totuși, pe-acest fond de întuneric,
apare noaptea cosmosul feeric,
și luminile ce ziua nu se văd.
1959 Gherla, celula 57, auzită de la Bulai Alexandru și comunicată redacției de Eugen Luca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează