Nu e frumos să fii celebru
– De parcă asta-ţi dă avânt! –
Să strângi hârtii, să-ţi faci arhivă,
Să te tot bâţii pe-un cuvânt.
Creaţia-i o dăruire
Şi nu scandal şi împrumuturi
E ruşinos, o nulitate
Pe buzele oricui să fluturi.
Trăieşte fără impostură
Încât, când n-o să mai ai vreme,
Să te-ndrăgostească depărtarea
Şi viitorul să te cheme.
E bine să laşi spaţii albe,
Nu în hârtii,ci în destin,
Dar adnotând pe marginalii
De zile ce se duc şi vin.
Şi în necunoscut te-afundă
Şi pierde-te-n el, ascuns,
Cum se ascunde-o casă-n ceaţă
Când ceaţa e de nepătruns.
Alţii-or veni,pe urma-ţi vie,
Supusă vieţii şi erorii.
Tu însuţi, nu deosebi
Înfrângerile de victorii.
Şi nu te-abate cu o iotă
Tu de la tine – hotărât,
Ci numai să fii viu, viu – simplu –
Viu pân* la capăt - şi atât.
traducerea Marin Sorescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează