Nu tresări în somn, iubito…
sunt crengile iernii, ciocnind
fereastra, cu sârme de-argint…
nu-s glasuri ursuze, străine,
și nimeni nu-ntreabă de tine…
Nu tresări în somn, iubito…
paharul cu sticla subțire
se-ntunecă… taci, amintire…
nu-i ochiul întors către moarte…
Și moartea e foarte departe…
tresări în somn, iubito…
pe pagina albului vis,
cu sânge nimica nu-i scris.
Doar colo, o cască pătrată
de vechi santinele purtată,
adânc ruginește-n zăpadă…
Nu tresări în somn, iubito…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează