Nenorocitul si-a inchipuit
ca e facut din sticla
Cervantes
Nu va loviti de trupul meu usor,
Sunt fragil din cap pana-n picioare.
Sunt straveziu ca apa de izvor,
Sunt diafan ca aerul de seara.
Cum ma cheama? N-am facut nici o gafa,
Dar lumea-mi zice senior Garafa,
Dar lumea-mi zice Clopotel de cristal,
Strop de roua din clestar matinal.
Prin mine puteti vedea pestisori cum inoata,
Ciocarlia cum zboara in azur,
Lumea o puteti vedea, marita sau micsorata:
Sunt de sticla jur-imprejur.
N-am nici o vina, dar sunt de sticla.
Am fost din fire de nisip, in trecut.
Iar pe urma m-am topit in foc si pacla.
O femeie mi-a dat niste vraji de baut.
Ah, cat as vrea sa fiu din tarna in poieni,
De fier in munti, de lemn sub soare!
Dar unde s-a pierdut sireata vrajitoare,
Ca sa-mi descante cu alte buruieni?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează