Powered By Blogger

1 ian. 2023

Râsul umbrei - George Meniuc


Fulgere vaslesc pe poteca boltita a oglinzii.

Langa fereastra pasii infasuratei ploi.

Dincolo de ziduri molcom orologiul.

In oglinda rasul nu stiu cui.

Arpegiu viclean din frunze de metal

Sau mana fara corp lunecand pe clavir,

Ora suna incet.


Un paianjen asaza naframa mortii

Deasupra oglinzii, cu sarma subtire o leaga.

Ce cauti aici, paianjene batran?

Bat in oglinda un pripon de argint.

Ai arc si esti vanator.

Ce cauti aici?

Vreau sa prind si sa ferec in lanturi

Luceafarul straniu din fundul oglinzii.

Ora suna incet,

Fluid, in surdina.

Si umbra-n oglinda incepe sa rada:

Ha-ha-ha!

Cine esti? o intreb

Si umbra iese din oglinda, sare pe masa.

Ha-ha-ha!

Cine esti?

Si umbra imi raspunde din strada:

Ha-ha-ha!

Sub arcada somnului pleaca si vin

Melodiile lumii in miscare.

Murmure, murmure, cate murmure,

Si eu, calatorul bizar, ratacesc in univers.

Trec podul nostalgiei peste raul obsesiilor

Si imprejur, in cor ab rupt al marii,

Tenebre se balanseaza pe ramuri.

Cine le vede? Cine le-aude?


Hei, voinic ortoman, trecator ca si mine,

Nu mi-ai vazut umbra?

De ce esti palid si fugi in arama noptii?

Opreste!

Strainule ciudat, cu parul valvoi,

Tu mi-ai strigat:

Se poate sa mearga viii cu mortii?

O mana de vant ma bate pe umar:

Ha-ha-ha!

Fulgere vaslesc pe poteca boltita a oglinzii.

Unde paianjenul doarme,

Si-i bate musteata coatele.

Si-i zgarie barba genunchii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează