Nopţile de iarnă
cu flori reci la ferestre
ni le-amintim prin vreme
în haine de poveste:
Poveşti la gura sobei
topind în iarna grea
zăpada de pe inimi,
tristeţea mea şi-a ta...
Florile din geamuri
sclipesc fără de viaţă
şi mult prea des pe buze
cuvintele ne-ngheaţă
Poveşti la gura sobei -
doar ele, rând pe rând,
mai pot să ne aducă
o primăvară-n gând....
Nopţile sunt oarbe,
e frig şi ne doare
şi aşteptăm să cadă
o lacrimă din soare.
Poveşti la gura sobei -
doar ele, rând pe rând,
mai pot să ne aducă
o primăvară-n gând....
Nopţile sunt oarbe,
e frig şi ne doare
şi aşteptăm să cadă
o lacrimă din soare.
Poveşti la gura sobei -
purtând speranţa lor
mai cheamă primăvara
când obosim de dor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează