sunt un actor
destul de fad,
ajuns în cel din urmă grad,
adică numai bun de pus sperietoare la apus
şi grănicer la răsărit… cunoaşteţi, poftiţi, intraţi, bine-aţi venit…
foaie verde stă să cadă parcă-s prost făcut grămadă.
mă doare-n replică!
mă doare-n replică şi tac!
mănânc, mai beau, mai beau, mai zac proptit cu fruntea-n felinar,
sunt cel mai mare găinar…
la ce bun actor din care nici nu poţi să faci mâncare
într-o vreme în care totul se încearcă întâi cu botul,
şi apoi se-ngurgitează…
unii mor, dar ce contează?!
pân` la urmă o s-o mierlim…
însă Doamne, cum trăim…
parcă-ţi vine să-ţi dai palme
dup-atâtea clipe calme care vin şi pleacă-n trombă…
unu a mai pus o bombă…!
altă lume, altă eră pentru proştii care speră,
alta viaţă, altă cuşcă,
unu a mai tras c-o puşcă…
una şi-a mai rupt pieliţa şi-o cam doare piuliţa,
şi-o mănâncă între deşte,
semn suprem că… se trăieşte!
ce-aşteptaţi să vă mai spun? sunt ca o coajă de săpun
rămasă fără nici-un rost dupa spălarea care a fost
de creiere, de sâni, de… buci…
dar unde dracu să te duci?
pune-ţi frate pofta-n cui, n-aştepta de unde nu-i,
după câte-am tras ca boii, suntem iarăşi fii ploii
numai buni de dus cu vorba, să-ţi mănânce altul ciorba,
numai buni de dus cu sacul şi-o să dăm cu toţi de dracul
cu stilul nostru fistichiu de-a scoate din rahat rachiu,
dar să bea, să-l bea pân’ or rămâne laţi
toţi proletarii însetaţi
ce fără cap, fără busole,
au dat cu mucii în fasole…!!!
Heeei flăcăii mei de pe tavan, mai daţi-o dracu de putoare,
chiar dacă-i rău, şi aici mă doare că ţara n-are nici-un ban,
mai luaţi şi voi câte-o lopată şi măturaţi gunoiul pur
ca să rămână îngropată povestea cu durutu-n…
exact!
ha ha ha ha ha ha
nu mai da din cap ca tuta! nu mai da din cap ca tuta!
ni s-a cam redus reduta,
ni s-a cam mâncat mălaiul,
n-o mai fă pe samuraiul!!!
şi întoarce-odată foaia că ţi s-a-ngustat odaia,
şi-a mai coborât plafonul,
sună întruna telefonul
însă cine să răspundă când mai ai doar o secundă
şi-o să cam dispari cu totul…
N-o mai fă pe idiotul!!!
Poporul meu contemplativ a fost belit, în mod festiv,
se ştie chiar de la-nceput pe mâna cui a încăput,
şi să n-aştepte ani mai buni de la marmida cu minciuni,
că el oricum, din post în post, e învăţat s-o ducă prost,
şi-i hărăzit… să fie trist…
ia uite, ia uite, m-apucă plânsul… deci exist!!!
viaţă stearpă şi amară,
cu doar pielea de vândut,
a plecat un tren din gară însă eu, noi,
l-am cam pierdut!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează