Rugăciune - Cad fulgi mari de noapte și zăpadă - D. Ciurezu

​

Doamne,

Cad fulgi mari de noapte și zăpadă

Pe drumuri și pe satul meu

Și înțeleg cât poate-un Dumnezeu,

Când mintea mea nu poate să mai vadă.

Se 'ntind chilimuri albe pe uluci

Și urmele în urma noastră pier

- Un sat uitat între pământ și cer

Cu-o lume de poveri și de năluci.

Ce-Ți putem da din tot ce-avem,

Din simplitatea noastră de cătun,

În noaptea asta ninsă de Ajun,

Când stau la geam și din văzduh te chem.

N'avem decât colinde și copii

Și mâinile trudite ce se 'nchină,

Pîstrând 'n ele un licăr de lumină

Din soarele ce cură pe câmpii…

Buni la suflet

boeri mari

că vă vin

colindători;

cu dogoare

de ponoare

cu troițe

de hotare;

cu crucuuri

de cocoare

și cu ramuri

roditoare.

Vestiți lumea

boeri mari

că venim cu magii 'n sat

să cătăm un împărat;

cu izvoare

noi de soare,

cu plămadă

de ogoare

cu chervane

pe cărare

și cu must

în zăcătoare.

Gătiți masa

boeri mari,

c'aducem din spre Rudari

și vreo câțiva păcurari.

cu mioare

de ninsoare

cu chimire

lucitoare;

cu chetorile

de floare,

și 'n cavale

sărbătoare.

Puneți lavița de-argint,

cu polog de mărgărint,

cu chenare

de izvoare

și bungete

gânditoare;

c'a svâcnit

o stea 'n cărare

și-un moșneag

cu barba mare

și cu fruntea

iertătoare,

a pornit

din casă 'n casă,

cu urări

și cu odoare…

Ascultați boeri în tindă

cum curg zale de colindă,

și ninsoare

pe cărare

și lumini

tremurătoare

pe pridvoare…

Doamne,

Prin troene-aleargă tot ce-Ți dăm

Din sufletul, din arătura noastră.

Coboară-Ți fruntea blândă pe fereastră

Și vin în sat cu noi să colindăm.

O mână 'prag, cu colindeți și nuci,

Te-o 'ntâmpina curat ca și pe noi,

Vei aduna credințe 'n pumnii goi

Ca 'mpărăția Ta de aur să le duci.