Mâinile betege mi-s
Fără lutul tău din vis;
Ochii mi-au secat pe zare
Căutându-te-n pierzare;
Buzele-s pământ crăpat
De când n-au mai adăstat
Cu setea păgânilor
Lângă apa sânilor,
Iară sufletul e-o floare
Fără rod la cingătoare.
Dorule, te fă puhoi
Și adu-mi-o înapoi
Că mi-e pâinea fără ea
Iască fără miez de stea,
Că mi-e apa care-o beu
Tulburată de un zmeu
Și mi-e traiul în neștire
Și cuvântul osândire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează