Străin - Vasile Posteucă

Pe căi necunoscute spre lumile noi,

n-am putut deslega enigma sfinxului din cale.

Drumul pe care-am plecat m-a-ntors înapoi –

şi plânsul m-a târât ca un torent în vale.

Când m-am întors cu gându-n nopţi târzii acasă,

erau zăvorâte porţile satului

şi-am cerşit pace – sărac la uşa bogatului –

şi n-am putut vedea nici zestrea rămasă.

Am adus în noapte căinţa fiului risipitor

şi n-am vrut viţel înjunghiat şi masă bogată;

mă mulţumea un loc umil în casa noastr’uitată –

dar m-am întors din nou în noapte călător.