Ești din nou grea.
Vei naște cuvinte?
Așa se auzea vorbindu-se
în tufișuri.
În zori după verdeață -
găsind cuvinte înviate
când nici nu mă așteptam,
pe tarabe străine în piață,
stând ca niște rude uitate.
Fructe de mango galbene și dulci
vrând să-mi intre singure în gură
și de acolo direct în sânge
în artere și capilare precum
vaporetele cu pânzele gri ale ceții
lunecând ușor - pene
neatinse de mâna de copil a dimineții.
Fecioară dând lumii
sânii plini de lapte,
vei naște din nou
singurătate?
Bogată ești tu,
castitate în necastitate.
Suflet care nu se îngrașă
niciodată. Cuvinte
din trup netrupesc
perforând cu greutatea stâncii
virginitatea din
urma peștelui înotând
de două mii de ani,
mai departe, în adânc de ape.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează