Tu, Femeie, ești o carte între cărți,
Ești un rulou strâns, imprimat;
În rândurile și gândurile și cuvintele și excesele,
În paginile tale fiecare moment e irațional.
Tu Femeie, ești o licoare de vrăjitoare
Care arde cu foc, de cum ajunge pe limbă
Dar flacăra băuturii suprimă durerea
Și laudă cu furie tortura.
Tu, femeie, prin asta ai dreptate.
De veacuri ai alungat coroana de stele
Tu, imagine de zeiță în abisul nostru!
Noi pentru tine purtăm jugul de fier
Ție îți slujim, pentru tine nimicim munții cei tari
Și ne rugăm, de secole, ție!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează