Scârţâie toamna din crengi ostenite
Pe garduri batrâne, pe streşini de lemn,
Şi frunzele cad ca un sinistru semn
În liniştea grădinii adormite.
O palidă fată cu gesturi grăbite
Aşteaptă pe noul amor..
Pe când, discordant şi înfiorător,
Scârţâie toamna din crengi ostenite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează