Vita Catanuta - Mihai Eminescu

 

Pe culmita dealului,

Dealului Ardealului,

Primbla-mi-se, mari, primbla

D-ali cine mi se primbla? 

D-ali Vita Catanuta

Cu-a lui dalba de mandruta,

Cu doi bani in buzunari,

Cu doisprece lautari

Si cu patru calusei 

Incarcati cu galbinei,

Cu mandra pe langa ei.

Vita din grai ca-mi graia:

-De cand, mandro, te-am luat

Niciun cantec n-ai cantat

Si-acuma-i anu-ncheiat.

Ia sa-mi canti un canticel

Macar cat de mititel,

Sa-mi ascult un ceas la el.

Frunza verde Soralea, 

Mandra din grai imi graia:

- Bucuros ca ti-as canta

Dar mi-i portul femeiesc

Si mi-i glasul voinicesc.

Cand oi prinde a canta,

Muntii s-or cutremura,

Fagii mari s-or legana,

Pietrele s-or despica,

Apele s-or turbura,

Fantana din Pesterea...

Potera m-a auzi, 

Inainte ne-a iesi,

Ca-i o matca de voinici

Peste patruzeci si cinci,

Si o matca haiduceasca, 

Peste patruzeci si sase

Si pre mine m-or lua

Si pre tine te-or taia,

Ce hazna Vita-i avea?

- Nu te teme, mandra mea, 

Pana-i fi pe mana mea,

C-oi fi eu de te-oi tinea.

Canta, mandra, cantecul

Ca mi-i drag ca sufletul.

Mandra-ncepe a canta, 

Muntii se cutremura,

Fagii mari se legana,

Pietrele se despica,

Apele se turbura,

Fantana din Pesterea. 

Si potera-i auzea,

Inainte le iesea

Si din grai asa graia:

- Alei, Vita Catanuta,

Ce-ai cotat pe aice

De ne-ncurci tu florile,

N-au hodina ostile,

Ia da-ti tu Vita vama!

Vita din grai si graia:

- Ce fel de vama ti-as da? 

- Sa-ti dai, Vita, pusca ta.

- Pusculita nu mi-oi da

Pana capul sus mi-a sta,

Ca mi-a dat-o tatal meu

Sa pazesc de capul meu. 

- Ia da-ti tu, Vita, vama!

- Ce fel de vama ti-as da?

- Sa-ti dai, Vita, pistolul!

- Io pistolul nu l-oi da

Pana capul sus mi-a sta

Ca-l am de l-un cumnatei

Sa-mi apar trupul cu el.

- Ia da-ti tu, Vita, vama!

- Ce fel de vama ti-as da?

- Sa-ti dai, Vita sabia! 

Io sabia nu oi da

Ca mi-o dat-o frate-meu

Sa-mi pazesc eu capul meu.

- Ia da-ti tu, Vita, vama!

- Ce fel de vama ti-as da? 

- Sa-mi dai, Vita, pe murgu!

- Eu pe murgu nu l-oi da,

Ca mi l-o dat socru-meu

Sa-mi poarte trupsorul meu.

- Ia da-ti tu,Vita, vama, 

Fie-mi curva maica-ta!

- Ce fel de vama ti-as da?

- Sa-ti dai, Vita, pe mandra!

- Eu pe mandra nu oi da,

Avradina Satana,

Hudis, basama leuca.

- D-alei Vita Catanuta,

Gata-te sa ne luptam,

In sabii sa ne taiem,

Zi de vara pan-in sara,

Caci e zi de primavara

Si e lupta mai usoara.

Si de lupta s-apuca,

Cu foc mare se lupta,

In sabii ca se taia,

Vita din gura graia:

- Mandra, mandrulita mea,

Descinge-ti putintel brau

Si-mi tine murgul de frau,

Ca-mi pune capul Codrean

Al meu si al tau dusman.

Frunza verde Soralea,

Mandra din gura graia: 

- Ba eu nu ti l-oi tine,

Dintre voi care-a razbi 

De barbat eu l-oi primi.

Vita rau se mania, 

Intr-un picior se-ntorcea

Palosul iute scotea

Si capete reteza, 

Tot polog ca mi-i facea

De galbeni ii culegea

Si-n desag ca mi-i baga

Si pe murgu-i arunca

Si din grai asa graia: -

Pleaca, curva,-naintea mea,

O vei vrea, o nu vei vrea,

De nu, dracul sa te ia

C-asta vara mi-am cosit,

Cate clai ca mi-am clait, 

La toate varf le-am facut,

Numai una mi-am lasat

Cu capul tau varf sa-i fac.

Frunza verde Soralea,

Mandra din gura graia: 

- Iarta, Vita, gresala!

Poale lungi si minte scurta,

Femeie nepriceputa. 

- Eu gresala ti-oi ierta

Capul tau cand l-oi taia. 

Si palosul mi-l scotea,

Capul mandrei mi-l taia,

Tot muscaturi ii facea

Si pe drum c-o risipea,

Numai tatele-i lua 

Si-n buzunari le baga

Si pe murgu-ncaleca,

La soacra-sa se ducea:

- Buna ziua, soacra mea!

Dupa masa se punea

Si-un cop de vin imi cerea.

Soacra-sa din grai graia:

- Vita, Vita, dragul meu,

Cum ti-ar sta tie de bine,

De-ar fi si mandra cu tine! 

Vita din grai si graia:

- Da-ne, soacra, carne grasa

De la mandra cea frumoasa,

Fierbe desara cu varza.

Soacra-sa nu pricepea

Carnea cu varza fierbea

Si dinainte-i aducea.

El din grai asa graia:

- Manca si tu soacra-mea

Carne de la fie-ta,

Avradina Satana

Udis basama leuca!

Curva-ai fost si d-ta,

Curva-a fost si fata ta!

Si palosul mi-l tragea,

Capul soacra-sa taia

Si averea i-o lua

Si-n desagi ca mi-o baga

Si pe murgu-o arunca

Si din grai asa graia:

- Haidati, feciori, dupa mine

Sa va-nvat a trai bine.

Sa va duc pe la stramtori,

Sa va iau la galbiori,

Ca-s mai usori la purtare

Si-s mai spornici la schimbare.