Voua, femei adorate, va canta harpele marii
De cand Venus s-a ivit dintr-o scoica in spuma
Si primii mesteri v-au modelat in grote, mari,
Figurinele zvelte, din piatra si huma.
Pomenescu-va scribii cetatilor batrane
In care mai invie cate un tors de zana
Si murii vechi cu lei, gheparzi in goana
Sub lancile dure ale barbatelor amazoane.
Ingana-se molcon luceferii de seara
De cand madona le-a suras cu pruncul in brate,
Dalba fiica a Vrajei, inlacrimata fata,
In cerul panzelor de taina si visare.
Dar si mai mult indragostitul cu ghitara,
Ce cheama vantul albastru sa-i joace pe strune,
Va lasa nedormite in noptile cu luna,
De parca-ntre cearsafuri se zvarcoleste marea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează