Dedal i-o fi zis lui Icar:
Du-te, fiule, in padure
si ada-mi un trunchi uscat,
sa tai niste scanduri de pardoseala.
Icar a clintit din umeri,
schitand gestul lui de totdeauna.
A purces greoi, catilin.
Pamantul ofta si gemea
sub picioarele lui.
In codru Icar s-a apucat de treaba.
Pravalea arbori seculari,
cum se indoaie raza in pahar
si se frange la fund.
El cauta o tulpina
mai potrivita, mai acatarii.
In sfarsit, gasi o tisa
si o aburca in spinare.
Acasa cretanii alarmati
ii povestira lui Dedal
ca insula a ramas chiluga.
Natantocule, i-o fi zis Dedal,
Vazandu-l pe Icar la poarta,
n-ai putut oblici lemn mai tare?
N-am stiut ca pe Stramba-Lemne
imprumutatu-l-au si noua eroii Eladei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează