Nikita Macedonski a dost fiul poetului Alexandru Macedonski
Și noaptea se făcuse mai albastră
Și clară ca o piatră de safir,
Iar florile agățate la fereastră,
De somn închis țineau al lor potir.
Cum se înalță fumul de tămâie
Simțeam amorul meu urcând încet
Părea că-n zori, din el, n-o să rămâie,
Decât zbor pe cerul violet.
Muriseră mai multe dintre stele
Și tu dormeai un somn ca de abis.
Pe geam agățătoarele zorele
Dormeau și ele fără nici un vis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează