Zboară coasa prin trifoi
Și prin mei, lângă zăvoi,
C-a ieșit, flăcău vânjos,
Cu cositul, Făt-Frumos.
Oacheș, nalt și lat în spete,
El a luat-o pe-ndelete,
Și-n răstimpuri, trei minute,
Bate coasa și-o ascute.
Cosânzeana, care-i gazda,
Râde cum întinde brazda,
Retezând trifoiul, meiul,
Parcă scrisă cu condeiul.
Când cositul l-a sfârșit,
Câmpul pare împletit,
Ca o scoarță verde-n dungi,
Și urzit pe fire lungi.
Cu izvor, din loc in loc,
Floarea macului, de foc.
Și zăvoiul tot miroase
A izvor și tiparoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează